SHARE

Lista INDICATIVĂ UNESCO

Institutul Naţional al Patrimoniului a propus un proiect de educaţie prin cultură, ce şi-a propus să onoreze şi să comemoreze un secol de la intrarea României în Primul Război (1916-1918) în urma căruia se formează Romania Mare.

Scopul proiectului este de a proteja, valoriza şi promova patrimoniul memorial, de a sensibiliza tinerii în cunoaşterea şi preţuirea acestui patrimoniu, prin activităţi de inventariere şi prin valorizarea memoriei intangibile ale cultului eroilor.

Proiectul a inventariat monumentele din judeţul Argeş, circa 250 de obiective comemorative, 16 cimitire, 6 obiective aflate pe Lista Monumentelor Istorice. De asemenea, şi-a propus să contribuie la păstrarea, protejarea şi promovarea monumentelor de for public şia monumentelor memoriale şi funerare înscrise pe Lista Monumentelor Istorice, care păstrează în conştiinţa colectivă un marker identitar şi comunitar important.
Proiectul oferă accesul publicului la harta digitală care cuprinde localizarea şi scurta prezentare a fiecărui monument inventariat.

La data de 1 martie 2018 Comisia Europeană a decis să îmbogăţească Lista Patrimoniului European cu alte 9 situri care vorbesc publicului despre istorie, idealuri, valori europene dar şi despre parcursul integrării europene. Aceste noi situri vor primi în mod oficial distincţia Mărcii Patrimoniului European pe data de 26 Martie 2018 în cadrul unei ceremonii care se va desfăşura la Plovdiv, Bulgaria, ca parte a conferinţei internaţionale "Patrimoniul cultural: pentru o Europă durabilă".


Printre câştigători se află şi primul sit din România, Memorialul Sighet, care se regăseşte între locurile care reamintesc de flagelurile secolului XX şi de victimele represiunii extreme a regimurilor nazist şi comunist.

Centrul Patrimoniului Mondial - UNESCO a confirmat astăzi oficial că dosarul de nominalizare a Ansamblului Monumental realizat de Constantin Brâncuşi la Târgu Jiu - Brâncuşi Monumental Ensemble of Târgu Jiu -pentru Lista Patrimoniului Mondial întruneşte toate cerinţele tehnice prevăzute de Ghidul Operaţional al Convenţiei Patrimoniului Mondial Cultural şi Natural şi a fost transmis către ICOMOS - Consiliul Internaţional al Monumentelor şi siturilor - pentru evaluare.


Dosarul a fost elaborat de Institutul Naţional al Patrimoniului şi avizat de Comisia Naţională a Monumentelor Istorice pe parcursul anului 2017 şi a fost depus la Centrul Patrimoniului Mondial UNESCO de către Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale, cu sprijinul Delegaţiei Permanente a României pe lângă UNESCO, în data de 31 ianuarie 2018.


În elaborarea dosarului INP a beneficiat de sprijinul Primăriei Municipiului Târgu Jiu, al Centrului pentru Cercetare Documentare şi Promovare "Constantin Brâncuşi" şi al Consiliului Ştiinţific al acestuia precum şi al Institutului de Cercetare Dezvoltare în Optoelectronică INOE 2000.


Institutul Naţional al Patrimoniului mulţumeşte tuturor celor care au contribuit la elaborarea şi susţinerea acestui dosar şi vă invită să-i urmăriţi parcursul UNESCO pe site-ul brancusi.world. Acesta va prezenta conţinutul dosarului şi va urmări tot traseul său procedural, de la evaluarea ICOMOS cu toate etapele sale tehnice (martie 2018 - aprilie 2019) şi până la decizia Comitetului Patrimoniului Mondial (iunie - iulie 2019).

 

 


Element de patrimoniu cultural imaterial, Mărţişorul a fost înscris de UNESCO, în anul 2017, în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii în urma candidaturii unui dosar multinaţional (Cultural Practices Associated to the 1st of March - România, Bulgaria, Macedonia, Republica Moldova).
Mărţişorul reprezintă un vechi obicei cu caracter lunar şi feminin, răspândit pe tot teritoriul României, practicat şi în alte zone sud-est europene. Iniţial, şnurul împletit, un fir roşu şi unul alb, era confecţionat de femei şi oferit în familie şi în comunitate, dăruit în principal persoanelor de sex feminin. Astăzi este dăruit de bunici/părinţi/naşi copiilor pentru a fi sănătoşi, de flăcăi fetelor pentru a fi frumoase şi drăgăstoase, de bărbaţi femeilor, de copii mamelor, bunicilor, rudelor, de fete şi femei altor fete şi femei. De remarcat, că în unele zone din Moldova şi Transilvania este dăruit şi bărbaţilor.
Mărţişorul/Marţul/Mărţugul/Mărţiguşul tradiţional este o amuletă alcătuită dintr-un bănuţ de argint, prin care trece şnurul ale cărui culori simbolizează: albul - puritatea începutului, roşul - atribut al vitalităţii (sănătate, frumuseţe sau iubire), dar şi victoria soarelui asupra frigului, care marchează renaşterea naturii. Se poartă la mâna stângă sau în piept, aproape întreaga lună, după care se leagă de ramura înmugurită a unui pom roditor. Dacă pomul nu rodeşte în acel an, e semn rău. De asemenea, mărţişorul poate fi purtat până la sosirea berzelor când se spune: "Na-ţi negreţile şi dă-mi albeţele!"
În credinţa populară, Mărţişorul are o funcţie magică, protectoare într-un prag temporal important - primăvara şi o funcţie festivă, care marchează o dată importantă din calendarul popular, căci el este supranumit Cap de primăvară. Mărţişorul se prindea în coarnele animalelor sau la intrările în gospodărie, în casă sau în grajd, în credinţa că poate asigurara sănătatea în anul vegetaţional şi agrar ce urma.
Mărţişorul are o semnificaţie afectivă aparte, de împărtăşire a bucuriei începutului primăverii şi de comunicare a afecţiunii pentru persoanele cărora li se dăruiesc mărţişoare.
Astăzi semnificaţiile principale ale Mărţişorului sunt de natură simbolică. Amuleta însoţitoare a şnurului particularizează mesajul simbolic şi alegoric al mărţişorului ( floarea - frumuseţea, coşarul şi potcoava - purtătoare de noroc, fluturele- gingăşia).
Păstrarea şi transmiterea obiceiului de a dărui şi primi acest simbol al sosirii primăverii este încurajată prin învăţare informală, în cadrul familiei, în ateliere de creaţie, în cercuri şi programe şcolare.


Fotografii din Arhiva Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Iași

 In data de 23 februarie 2018, la Galaţi, a avut loc lansarea cărţii "Obiceiuri de iarnă la Dunărea de Jos", vol.I, autori Iuliana Băncescu şi Laura Elisabeta Panaitescu, volum editat în urma colaborării şi parteneriatului încheiat între Institutul Naţional al Patrimoniului şi Centrul Cultural "Dunărea de Jos" din Galaţi, în anul 2017, pentru cercetarea, conservarea şi valorificarea obiceiurilor de iarnă din judeţul Galaţi.
Cartea conţine un studiu dedicat obiceiurilor de iarnă actuale din judeţul Galaţi, observaţii referitoare la desfăşurarea obiceiurilor de iarnă în satele Tuluceşti, Odaia Manolache, Măstăcani, Brăhăşeşti, Piscu, Nămoloasa, Braniştea, Suceveni, Băleni, Costache Negri, Rădeşti, Schela, o culegere de texte contemporane (colinde, urături, strigături la Capră, teatru popular) din satele studiate, şi un CD audio mp3, cu cele 67 piese înregistrate pe teren - autor Iuliana Băncescu, precum şi observaţii asupra desfăşurării obiceiurilor şi texte din arhiva Centrului Cultural "Dunărea de Jos" - autor Laura Elisabeta Panaitescu.
Deoarece epoca actuală este una în care repertoriul tradiţional este într-o continuă stingere, făcând loc, tot mai mult, creaţiei şi înnoirilor de tot felul, obiceiurile suferă importante schimbări de funcţie, simbolistică, performare, iar timpul este tot mai puţin îngăduitor cu oamenii, influenţând şi practicarea obiceiurilor de iarnă, considerăm această carte drept un document important pentru comunităţile studiate şi pentru specialişti, dar poate un document mai important pentru viitor.
Dorim ca lucrarea să fie un semnal pentru oameni - practicanţi şi autorităţi - referitor la importanţa obiceiurilor de iarnă în viaţa şi cultura comunităţilor, un îndemn la conservarea valorilor patrimoniului cultural imaterial şi implicit, a identităţii şi spiritualităţii comunităţilor locale, o încurajare pentru cunoscători şi practicanţi, un imbold la deşteptarea spiritului tinerilor şi a gustului lor pentru valorile care îi şi ne reprezintă, ca neam.


Ne-a părăsit Şerban Cantacuzino.


Născut la Paris în septembrie 1928 şi stabilit în Anglia prin voinţa părinţilor săi - arhitectul George Matei Cantacuzino şi Sanda Ştirbei - odată cu începutul ultimei conflagraţii mondiale, a urmat arhitectura la Colegiul Magdalenian de la Cambridge. În tradiţia operei de arhitect şi scriitor a ilustrului său părinte, a debutat în 1950 cu Architectural Conservation in Europe, împreună cu Michael Reid. Următoarele cărţi, Modern Houses of the World (1964) şi Great Modern Architecture (1966) i-au adus alegerea sa în anul următor ca membru al redacţiei prestigioasei "Architectural Review" şi redactor şef al acesteia (1973-1979).


Din acel moment, opera sa se îndreaptă cu predilecţie asupra istoriei arhitecturii (European Domestic Architecture: Its Development from Early Times, 1969; Canterbury City Buildings, 1970) şi chestiunilor, totdeauna spinoase ale conservării, restaurării şi punerii în valoare, re-utilizării vechilor construcţii (Re-Architecture, 1971; New Uses For Old Buildings, 1976). Tot atunci, împreună cu Kenneth Browne, consacră numărul din 1976 al "Architectural Review" Ispahanului, amintirea tatălui său fiind aici prezentă. De altfel, cu cinci ani înainte revenise - moment de răscruce în viaţa sa! - pentru prima dată din copilărie, în România.


În Anglia, preţuirea operei sale s-a manifestat prin alegerea în 1979 ca secretar al venerabilei Royal Fine Arts Commission, poziţie deţinută cinsprezece ani la rând. În această perioadă a publicat Saving Old Buildings (1980), Howell, Killick, Partridge and Amis: Architecture (1981), Charles Correa (1984), Architecture in Continuity: Building in the Islamic World Today (1985) - răsplătită cu premiul Aga Khan; Re-Architecture: Old Buildings New Uses (1989), ediţia germană în acelaşi an Neu Nutzung alter Bauten. Die Zukunft der historischen Architektur-Substanz; What makes a good building? an inquiry by the Royal Fine Art Commission (1994). Membru al nu mai puţin însemnatei RIBA (Royal Institute of British Architects) el a fost răsplătit de Regină prin acordarea titlului de Comandor al Imperiului Britanic.


Şerban Cantacuzinoa revenit în mijlocul nostru, al Comisiei Naţionale şi al Direcţiei Monumentelor Ansamblurilor şi Siturilor Istorice, imediat după 1990, prezenţa sa fiind încă o speranţă pentru un patrimoniu devastat. A înţeles realităţile româneşti de după 1989 şi, împreună cu Marie-Lyse Cantacuzino, fraţii Nicolae şi Indrei Raţiu, Jessica Douglas-Home şi Iolanda Costide, a întemeiat în anul 2000 Pro Patrimonio, menită să lupte pentru salvarea peisajului istoric românesc. Intervenţia sa în apărarea Sighişoarei, ameninţată de proiecte draculiene, sau cea pentru restaurarea porţilor cetăţii Braşovului au marcat un promiţător început. Valoarea acţiunii sale - în Europa şi în România - a fost recunoscută prin acordarea în anul 2008 a Premiului European al Patrimoniului Cultural pentru serviciu dedicat.
A fost unul dintre inspiratori şi un promotor neobosit al unui alt viitor pentru Roşia Montană. Graţie lui am avut sprijinul experţilor de la universităţile Oxford şi Leicester pentru promovarea sitului mineritului aurifer antic, medieval şi modern din munţii Apuseni pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO.


Anevoie este să cuprinzi în câteva rânduri viaţa unui om, mai cu seamă a unui înţelept truditor pentru salvarea vechilor zidiri. Chiar dacă, în drumurile sale în România anilor `90, nu a mai aflat din pitoreştile curţi ale strămoşilor Cantacuzini de la Hoiseşti, pictate şi evocate de tatăl său, decât teiul şi castanul din vechea poartă, acum străjuind stingheri coasta pustiită dinspre valea Bahluiului, a avut puterea să ierte şi să fie alături de noi în toţi aceşti ani.


Fie-i amintirea neştearsă,


Dumnezeu să-l odihnească!



Lansarea oficială în România a Anului European al Patrimoniului Cultural a adus în prim plan o primă serie de evenimente şi proiecte ce se vor desfăşura sub egida sa.
Evenimentul a fost organizat în 15 februarie de Reprezentanţa Comisiei Europene în România în colaborare cu Institutul Naţional al Patrimoniului la Palatul Bragadiru din Bucureşti şi a reunit reprezentanţi ai Corpului Diplomatic, reprezentanţi ai Institutelor Culturale, Muzeelor şi Institutelor de cercetare din domeniul culturii dar şi reprezentanţi ai proiectelor ce se vor desfăşura sub egida Anului.

Patrimoniul nostru: acolo unde trecutul întâlneşte viitorul

Institutul Naţional al Patrimoniului publică primul program al evenimentelor ce vor avea loc în România cu scopul de a celebra multitudinea iniţiativelor şi acţiunilor desfăşurate sub egida Anului European al Patrimoniului Cultural, de a creşte vizibilitatea lor şi de a facilita întrunirea specialiştilor şi a publicului larg.

 
Cu prilejul Zilei Culturii Naţionale 2018, Salonul Internaţional de Artă Naivă,proiect cultural dezvoltat de către Institutul Naţional al Patrimoniului, în parteneriat cu Teatrul Naţional "I.L.Caragiale" Bucureşti,va fi deschis pentru public, luni, 15 ianuarie a.c., în intervalul 10.30. - 18.30.
Expoziţia internaţionalǎ de artǎ naivǎ poate fi vizitată la Teatrul Naţional "I.L.Caragiale" Bucureşti, Sala Mică, Bulevardul Nicolae Bălcescu nr. 2 (accesul prin str. Tudor Arghezi), unde expun renumiţi artişti naivi din Finlanda, Germania, Italia, Israel, Serbia şi din România.
Intrarea este liberă.


Cu expoziţia intitulată "Şantier pentru protejarea patrimoniului / Konservierungsstätte" Institutul Naţional al Patrimoniului [ INP ] participă între 11 şi 13 ianuarie la Expoziţia internaţională MONUMENTO, la Salzburg.

Pavilionul organizat de INP ilustrează diferitele feţe ale practicii actuale a protejării patrimoniului cultural din România, urmărind să răspundă temelor propuse de organizatori pentru ediţia 2018 a expoziţiei - tehnici şi tehnologii, meşteşuguri tradiţionale, digitizare - prin proiecte şi iniţiative de înalt nivel profesional, ale unei selecţii de operatori culturali din domeniul patrimoniului, atât din sectorul public, cât şi din cel privat şi independent: Universitatea Naţională de Arte - Bucureşti, Departamentul Conservare şi Restaurare; Complexul Naţional Muzeal ASTRA - Sibiu; Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Optoelectronică - INOE 2000; Fundaţia Pro Patrimonio, Asociaţia Monumentum, CERECS Art SRL.

Expoziţia prezintă proiecte diverse, precum restaurările recente ale picturilor murale ale bisericilor de la Arbore şi Suceviţa, proiectul de "60 de biserici de lemn", dedicat bisericilor valoroase dar în mare parte abandonate ale zonei de la sud şi nord de Carpaţii Meridionali (judeţele Vâlcea, Gorj, Hunedoara şi Sibiu), Programul Naţional de Restaurare a Monumentelor Istorice (PNR), Cuptorul de ars cărămidă şi ţiglă artizanală de la Apoş şi proiectul Ambulanţa Monumentelor. De asemenea, standul României oferă demonstraţii practice de dulgherie tradiţională şi de confecţionare a şindrilei, cu restauratorii de la Muzeul ASTRA, dar şi prezentări în domeniul tehnologiei de vârf dedicate investigaţiilor fizice şi chimice, cu aparatura laboratorului mobil de cercetare al INOE 2000.


În deschiderea expoziţiei, directorul INP, dl. Ştefan Bâlici a participat la o masă rotundă în care reprezentanţi ai ministerelor şi instituţiilor centrale dedicate patrimoniului cultural din Austria, Elveţia, Slovacia, Germania, Slovenia şi România, alături de Primarul Oraşului Salzburg s-au referit la importanţa acestei manifestări, la dificultăţile şi oportunităţile actuale ale protejării patrimoniului cultural, în contextul Anului European al Patrimoniului Cultural 2018, care începe astfel cu o primă manifestare de nivel internaţional înalt.


Organizator şi curator >
Institutul Naţional al Patrimoniului


Parteneri >
Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Optoelectronică - INOE 2000
Universitatea Naţională de Arte - Bucureşti, Departamentul Conservare şi Restaurare
Complexul Naţional Muzeal ASTRA
, Sibiu


Expozanţi invitaţi >
CERECS Art SRL
Fundaţia Pro Patrimonio
Asociaţia Monumentum, Alţâna, Jud. Sibiu