SHARE

Istoricul INP
Institutul Naţional al Patrimoniului

Istoricul INP

 

Perioada 1892 – 1948

Comisiunea Monumentelor Istorice [CMI] se înființează în anul 1892 sub autoritatea Ministerului Instrucțiunii Publice. De-a lungul celor peste 50 de ani de funcționare, CMI a avut ca președinți personalități marcante de talia lui Nicolae Iorga (1923-1940). De asemenea, s-au remarcat ca personalități ca N. Ghika-Budești, Ștefan Balș, Arthur Verona, Horia Teodoru. Principalele atribuții ale CMI au constat în cercetarea monumentelor istorice, avizarea proiectelor, inspecția și evidenta monumentelor istorice.
 

 

Perioada 1949 – 1951

În aceasta perioadă au funcționat Comitetul pentru Așezăminte Culturale și Direcția Artelor Plastice din cadrul Comitetului pentru Artă, instituții care încercau să preia atribuțiile fostei Comisiuni.
 

 

Perioada 1952 – 1977

Direcția Monumentelor Istorice [DMI] denumire generică, întrucât „Direcția” a purtat mai multe nume:

  • Între anii 1952-1959 s-a numit Direcția Generală a Monumentelor Istorice din cadrul Comitetului de Stat pentru Arhitectură și Construcții [CSAC].
  • Între anii 1959-1974 s-a numit Direcția Monumentelor Istorice și Direcția Monumentelor Istorice și de Artă din cadrul Comitetului de Stat pentru Construcții, Arhitectura și Sistematizare [CSCAS].
  • Între anii 1974-1977 s-a numit Direcția Patrimoniului Cultural Național din cadrul Consiliului Culturii și Educației Socialiste [CCES]. Atribuțiile DMI au constat în cercetarea și proiectarea monumentelor, avizarea proiectelor, evidența și restaurarea monumentelor, având șantiere proprii de restaurare a monumentelor.

 


Perioada 1978 – 1989

Direcția Economica și a Patrimoniului Cultural Național [DEPCN] în cadrul CCES. Atribuțiile DEPCN au constat în avizarea proiectelor, evidența și planurile de restaurare a monumentelor.

La 15 martie 1978 se înființează Oficiul de Calcul (în subordinea Muzeului Naţional de Istorie), având drept obiectiv implementarea informatizării evidenţei naţionale a patrimoniului cultural. În 1981 acesta devine Centrul de Calcul pentru Cultură (în subordinea Consiliului Culturii și Educație Socialiste [CCES]), având atribuții de documentare informatizată a patrimoniului cultural.

 

 
Perioada 1990 – 1994

Direcția Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice [DMASI] având ca principale atribuții cercetarea, proiectarea, avizarea proiectelor și evidența monumentelor istorice.

În 1990 - Centrul de Calcul pentru Cultură devine Centrul de Informatică, Memorie şi Sinteză Culturală [CIMEC], instituţie publică extrabugetară cu personalitate juridică, subordonată Ministerului Culturii.
 

 

Perioada 1995 – 2008

În aceasta perioada DMASI s-a reorganizat și transformat succesiv astfel:

  • Direcția Monumentelor Istorice [DMI] având ca principale atribuții avizarea proiectelor și inspecția șantierelor de execuție.
  • Institutul National al Monumentelor Istorice [INMI] care, până în 2001 s-a numit Centrul de Proiectare pentru Patrimoniul Cultural Național [CPPCN], cu atribuții de cercetare, proiectare și evidență a monumente istorice.
  • Oficiul Național al Monumentelor Istorice [ONMI] prin reorganizarea Centrului pentru Administrarea și Protecția Patrimoniului Cultural [CAPPC], apoi a Oficiului Național pentru Protejarea Patrimoniului [ONPP].

 

În 1998 CIMEC îşi schimbă denumirea în Institutul de Memorie Culturală [CIMEC].

 


Perioada 2009 - 2012

În 2009 CIMEC este reorganizat ca filială cu personalitate juridică şi venituri proprii în subordinea Centrul de Pregătire Profesională în Cultură [CPPC].

Prin Legea nr. 329/2009, Oficiul Național al Monumentelor Istorice este comasat cu Institutul Național al Monumentelor Istorice și formează Institutul Național al Patrimoniului [INP], iar prin Ordonanța de Urgență nr. 12/2011, Institutul de Memorie Culturală - CIMEC este comasat prin absorbție cu INP.